miercuri, 26 mai 2010

Mesaj în sticlă

...nu stiu cine l-a scris, dar mie mi-a plăcut. cred că merită dat mai departe. Felicitări autorului/autoarei!

 Spânzuraţi-ne !!!
 
Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine.
De ce mă ameninţă că intră România în colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut.
Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.
Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.
Şi-acum aud că România se duce fix în faliment.
Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.
Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.
Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.
 
- Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru.
- Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc... Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă
i-aţi vârât pe gât.
- Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau  posturi de conducere pentru clientela de partid.
- Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie.
Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.
- Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.
- Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... instituţia preşedintelui României.
- Nu mama - mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre.
- Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani-  pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.
- Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!
- V-aţi construit un aparat uriaş  de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.
- Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.
- Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.
 
 Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri!
 
Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă.
Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere.
Cu ce curaj? Cu ce moralitate?
Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi!
Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi.
După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite.
După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei.
 
 
1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.
2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!
3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti.
4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul?
5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.
6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.
7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.
8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.
 
Asta este România, dle Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Sunt inofensivi. Ascultători. Mult prea blajini. Tăcuţi. Loviţi-i cu nădejde! Nu ţipă.

sâmbătă, 22 mai 2010

Jos, bă, sexu'!


Iar a fost paradă gay în Bucureşti. Aş zice că cum te întorci cu spatele, cum îşi fac ăia de cap.
Da' azi a fost haios. 200 de participanţi şi 400 de jandarmi, asta ca să se vadă cât de atenţi suntem cu minorităţile. Cum le păzim spatele, adică.
Să fim bine înţeleşi, nu sunt nici pro, nici anti gay. Cunosc vreo câţiva astfel de minoritari - sunt oameni educaţi, decenţi, sensibili, culţi şi foarte stilaţi (....ăăăăă, nu, nu sunt români).
 Dar n-ar ieşi niciunul la o astfel de paradă, pentru că ce nu înţeleg eu nu înţeleg nici ei: dacă eşti gay şi vrei să fii acceptat ca atare, de ce nu ieşi dracului îmbrăcat în costum, cămaşă şi cravată, cerând simplu şi demn să nu te excludă nimeni, arătând că dacă eşti gay nu înseamnă că reprezinţi un pericol fizic, social, cultural sau mai ştiu eu ce? Electrocutaţii de la astfel de parade, cu peruci, fuste, alte accesorii cu aspect ori sexual ori dubios, ăştia pentru ce normalitate ori integrare pledează? Obţin exact efectul invers; dacă gay-ii pe care-i ştiu eu n-ar ieşi cu nimic în evidenţă într-un birou din Germania, Austria sau Franţa, vă garantez că nimeni din aceleaşi birouri n-ar angaja paţachinele cu mustaţă care se fâţâie an de an prin Bucureşti, cerând înţelegere şi acceptare pentru "diversitatea" pe care cică o reprezintă. Păi bine bă, extratereştrilor, dacă aşa vă prezentaţi, cum naiba să vă accepte lumea? Adică nu mă deranjează un taximetrist, dentist sau un depanator TV gay, dar nu l-aş primi în casă costumat, machiat, peruchizat, ştanţat şi capsat ca stafiile de la parada de astăzi. Or, imbecilii par să nu-şi dea seama fix de treaba asta. Nici ei, nici cine-i promovează sau susţine, de la ambasade până la oficialităţi.
Sunt aşa de slugarnici şi de grăbiţi să facă pe placul lumii organele nostre (administrative şi de decizie) încât înghit orice pretenţii, nu se uită la nivelul penibilităţii, nici la ridicolul situaţiei, numa' să stăm sluj şi să pupăm în cur corectitudinea politică.
 La ora asta eşti mai suspect dacă fumezi sau ai prieteni unguri decât dacă eşti gay, până aici s-a ajuns cu mascarada toleranţei.
Îmi amintesc un banc vechi (care-l ştiţi puteţi ieşi de pe blog, să nu vă plictisiţi): după o viaţă petrecută în State, Iţic, bătrân, se întoarce în Republica Socialistă România şi îşi cere repatrierea. Securitatea îl ia la întrebări, c-o fi spion, ori element subversiv de-al aghenturilor imperialismului corupt. Iţic, săracu, zice:
- Acu' patruzeci de ani, când am ajuns eu acolo, homosexualitatea se pedepsea cu moartea. Ştiţi, nu?
- Da, tovarăşu' Iţic, ştim.
- Acu' treizeci de ani au dat-o pe închisoare pe viaţă, aşa-i?
- Da, tovarăşu' Iţic, aşa-i.
- Acu'  douăzeci au redus-o la douăzeci de ani, cu posibilitatea de reducere, da?
- Da, tovarăşu' Iţic, da.
- Acu' zece ani nu mai dădeau decât amenzi, nu?
- Ba da, tovarăşu' Iţic,ba da.
- Anu' ăsta, acum, când am plecat eu de-acolo, era la liber, corect?
- Corect, tovarăşu' Iţic,corect.
- Păi vedeţi? Ce era să fac, să stau până devine obligatorie?

...to'arşu Iţic, mă tem că e cazul să vă faceţi bagajele din nou...

joi, 20 mai 2010

Programul "Ultima şpagă"

Un mesaj simpatic. Nu-mi aparţine, l-am primit prin e-mail şi îl dau mai departe.
Moţiunea de cenzură a cetăţeanului român
Articol unic: Se reduce cu 25% sărăcia prin reducerea 100% a guvernului actual
Programul “Ultima Şpagă” este o manifestare a cetăţenilor liberi prin care îşi exprimă dezaprobarea faţă de incompetenţa, corupţia şi cinismul guvernului Boc-Udrea condus de premierul Traian Băsescu. Prin această acţiune le oferim guvernanţilor ultima şpagă şi îi poftim să ne părăsească.
AJUNGE!
Îi invităm pe toţi cetăţenii liberi ai ţării acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 să depună o monedă de 10 bani pe trotuarul din faţa clădirii Guvernului României şi a Prefecturilor judeţene. Haideti să le dam ultima şpagă şi apoi să ne lase în pace!
NE-AM SĂTURAT:
- să suferim noi ca să prospere ei;

- să închidem ochii la incompetenţă, corupţie şi dezgustul guvernului faţă de propriul popor;
- să ne vedem părinţii, bunicii şi prietenii plângând în faţa alimentarelor;
- să vedem profesori, medici, funcţionari publici şi alţi oameni care muncesc cinstit tânjind în faţa galantarelor din supermarket;
- să fim stropiţi de limuzinele scumpe ale unor analfabeţi ale căror unice calităţi sunt lipsa de cultură şi instrucţie şi apropierea de banul public
Rugăm pe toţi cei care împărtăşesc aceste credinţe ale noastre să se alăture demersului nostru. Rugăm mass-media, partidele politice, organizaţiile civice şi sindicale să se alăture demersului nostru.
E timpul ca acest guvern să plece împreună cu primul său ministru. E deja ceasul al doisprezecelea. Mămăliga nu mai trebuie să explodeze încă o dată.
...deşi, zic eu, e posibil s-o facă....

luni, 17 mai 2010

Imuni la bunul simţ


Ziceam ceva de imunitate şi de cât de prost a fost ea înţeleasă la noi. Adică noi am înţeles-o prost, iar alţii au aplicat-o în folosul lor.

 Citez de pe site-ul Adunării Naţionale a Franţei - doar e ţara care a dat lumii Declaraţia Drepturilor Omului - http://www.assemblee-nationale.fr/connaissance/immunite.asp : "On qualifie d'immunité parlementaire l'ensemble des dispositions qui assurent aux parlementaires un régime juridique dérogatoire au droit commun dans leurs rapports avec la justice afin de préserver leur indépendance. Le souci de concilier la nécessaire protection de l'exercice du mandat parlementaire et le principe de l'égalité des citoyens devant la loi a conduit à distinguer deux catégories d'immunités : l'irresponsabilité et l'inviolabilité".

În mioritica contemporană (cacofonia a fost strict intenţionată, să fim bine înţeleşi): Se numeşte imunitate parlamentară ansamblul dispoziţiilor care asigură parlamentarilor un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în raporturile lor cu justiţia în scopul de a le menţine independenţa. Preocuparea de a pune de acord protecţia necesară a exercitării mandatului parlamentar şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii a dus la distingera a două categorii de imunitate: iresponsabilitatea şi inviolabilitatea.

 Boooon. Înainte să trec mai departe, semnalez două chestiuni: imunitatea e derogatorie, scuteşte adică, de consecinţele unor abateri de drept comun (droit commun), în nici un caz de cele care ţin de dreptul penal. De fapt, şi astea civile sunt limitate, o să vedeţi în ce fel.

 Reiau: "L'irresponsabilité, immunité absolue, soustrait les parlementaires à toute poursuite pour les actes liés à l'exercice de leur mandat. Elle est établie par la Constitution dont l'article 26, dans son premier alinéa, dispose « qu'aucun membre du Parlement ne peut être poursuivi, recherché, arrêté, détenu ou jugé à l'occasion des opinions ou votes émis par lui dans l'exercice de ses fonctions ».
 Adică:  Iresponsabilitatea (imposibilitatea de a trage la răspundere) sau imunitatea absolută îi sustrage pe parlamentari de la orice urmărire pentru acte legate de exercitarea mandatului lor (sublinierea îmi aparţine). Zice Constituţia, Art. 26, alineatul 1: "nici un membru al Parlamentului nu poate fi urmărit, căutat, arestat, deţinut sau judecat pe baza opiniilor sau voturilor emise de el în exerciţiul funcţiunii".

Clar, nu?  Imunitatea (iresponsabilă) înseamnă să fii protejat de (şi NUMAI de) consecinţele opiniilor şi voturilor tale de parlamentar. Adică să nu fii hărţuit pentru părerile tale, cea ce mi se pare corect. În nci un caz nu îţi permite să-ţi dai salarii de nesimţit, diurne de dinozaur, cheltuieli discreţionare şi pe care nu trebuie să le justifici decât cu o declaraţie pe propria răspundere "da, să trăiţi, am cheltuit 30,000 de euro, dar declar că a fost numai în scop patriotic. Punct." 
Zice mai departe că iresponsabilitatea acoperă toate actele care ţin de funcţia parlamentară. Evident, accidentele rutiere comise în stare de ebrietate, cumpărarea nejustificată de maşini scumpe sau perdeluţe de birou de 5.000 euro perechea, cocoţarea neamurilor (proaste) în funcţii inutile şi bine plătite, licitaţiile preferenţiale şi şpăgile de stat nu intră în parohia asta.

 Mai departe, tot din carte: "L'inviolabilité tend, quant à elle, à éviter que l'exercice du mandat parlementaire ne soit entravé par certaines actions pénales visant des actes accomplis par les députés en tant que simples citoyens. Elle réglemente les conditions dans lesquelles s'exerce l'action pénale pour les actes étrangers à sa fonction".
Deci, inviolabilitatea tinde să evite ca exercitarea mandatului parlamentar să fie împiedicată de anumite acţiuni penale vizând acte săvârşite de către deputaţi în calitate de simpli cetăţeni (adică în afara perioadei în care îşi exercită mandatul). Ea reglementează condiţiile în care se exercită acţiunea penală pentru acte străine funcţiei.

S-a reţinut, da? Adică inviolabilitatea asta NU elimină, ci reglementează acţiunile penale împotriva unui parlamentar care comite infracţiuni în timpul lui liber şi în afara Parlamentului - adică în timpul în care nu telefonează câte 6 ore la prieteni, nu joacă Solitaire pe laptopuri de 1.000 euro, nu urmăreşte filmuleţe porno pe site-uri cu plată (din banii tăi şi-ai mei), nu votează la 6 mâini în numele şi cu cartelele colegilor absenţi (vorba pipicantropului Dan Iosif care, din fericire, a încetat să mai facă umbră pământului şi ruşine ţării: Votez la câte mâini vrea muşchii mei, bă!), pe scurt, în afara "programului de muncă".

Ajunge. Vă las să faceţi comparaţii de situaţii. Dar nu mă pot împiedica să cred că începutul sfârşitului statului de drept în România s-a produs odată cu votarea originalei noastre imunităţi parlamentare. Asta a transformat Parlamentul şi Senatul în două borcane cu miere la care s-au adunat toate muştele de căcat, cu neamu' lor cu tot.

duminică, 16 mai 2010

Patrioţi cu burta plină


Intrerup pentru moment seria BCR, parţial pentru că m-au lăsat în pace zilele astea, şi parţial pentru că se întâmplă lucruri mult mai neroade de jur împrejur. Păi eu stau şi ma uit la mine ca chiorul la buzunarul gol (asta mi-a scăpat, fără intenţii de aluzie politică dar, dacă tot se potriveşte, o las aşa) în timp ce toată ţara e pe cale să intre în puşcăria FMIstă a datornicilor. 
Pe sticlă, fel de fel de specimene fac apel la solidaritate şi strânsul curelei. Am aflat cu mare şi pe alocuri stupidă surprindere cine e de vină pentru vidul din teşchereaua naţională: EU. 
...şi tu, desigur, nu te minuna. Ba şi el. Şi ea. Profesori, pensionari, pantofari şi ceasornicari care eludează Fiscul, comit evaziuni fiscale şi îndeasă în buzunare miliarde nedeclarate. Mame care au dus ţara de râpă născând copii. Copiii înşişi, care au secat bugetul ţării cu alocaţiile lor nemeritate. Mi s-a oprit ceasul, ce mai.
Dar cel mai ameţitor lucru mi se pare figura cu care un ministru de finanţe (fără nici o slujbă, evident, dar cu 5-6 surse de venit), un senator, un parlamentar îndeamnă, lăcrămos, de deasupra burţii făcute în timpul mandatului, la sacrificiu. Mă întreb, cât o fi de greu să fii patriot când ai cheltuit în martie 38,000 lei (Petru Călian, PDL, " a primit 5.361 de lei net indemnizaţie, diurne de peste 3.000 de lei, a plătit pe cazare, în Bucureşti şi peste hotare, aproape 11.000 de lei şi a decontat bilete de avion şi bonuri de benzină de 8.000 de lei. La toate acestea se adaugă suma forfetară primită pentru cheltuieli în teritoriu de 10.422 de lei" - informaţie difuzată de Realitatea TV) şi ai telefonat preţ de vreo două salarii medii ("liberalul Relu Fenechiu se menţine în top, cu convorbiri în valoare de 1142 de lei în martie. Recordul stabilit de deputatul PNL a fost în luna ianuarie, când a vorbit la telefon de peste 2.500 de lei" - aceeaşi sursă)?
Îţi place, da, român rupt în cur şi principal vinovat de criză şi recesiune? Când ministrul Cutare hamletizează "trebuie să strângem cureaua, de asta depinde a fi sau a nu fi bani", la tine se referă, fraiere, nu la marmoriştii, borduriştii, asfaltatorii, căpuşele de curent şi gaze naturale care te-au trimis la baza piramidei trofice ca să se scobească ei liniştiţi în nas la umbra imunităţii parlamentare (despre care o să scriu cât de curând). Tu va trebui să strângi cureaua, să te subţiezi ca să se poată mişca mai cu talent firmele preferate, agenţiile de paraziţi şi licitaţiile trucate. Normal că e vina ta, că tu i-ai urcat acolo unde sunt şi tu slăbeşti pentru ca ei să se îngraşe. Mare păcat că n-a rămas în drapelul naţional gaura aia de la revoluţie; ar fi fost emblema ta ideală în vremurile astea.
Dacă nu-ţi place ce-ai citit, e tot vina ta. Dar măcar poţi face ceva. Aruncă în ei cu "pempărşi" folosiţi cum vor face mâine mamele din Braşov sau semnează petiţia care i-ar putea obliga (în caz că se mai întâmplă miracole) să strângă şi ei cureaua, pe http://www.realitatea.net/petitie-online--sa-taiem-si-din-banii-parlamentarilor-semneaza-aici_713465_semneaza.html . Nu garantez că ajută la ceva, dar măcar te mai răcoreşti.

vineri, 14 mai 2010

Nimic nou, rămâne cum n-am stabilit


... în sensul că ambiţiile mele de a fi tratat ca un client, nu ca un infractor, sunt la fel de infantile cum erau şi săptămâna trecută.
M-a sunat săptămâna asta colegul Doamnei amabile, Domnul Precaut. S-a interesat dacă a nimerit unde trebuie. Nu doar asigurându-se că mă cheamă ca în hârtia pe care o ţinea departe de telefon, nu cumva să văd că citeşte, ci cu întrebări suplimentare, dacă eu sunt chiar cel care în data X a făcut împrumutul Y si e în întârziere de plată cu suma Z. S-a oprit aici din cauză că se terminase alfabetul şi rămăsese fără litere. Dar nu s-a dat bătut, ceea ce m-a convins că în lumea asta oamenii cu bune intenţii mai au o şansă.
- Cum stăm? zice.
- Dumneavoastră, nu ştiu, zic. Eu nu stau deloc, sunt în deplasare. Mă gândeam să fug din ţară, da' după aia o să daţi toţi vina pe mine pentru criză.
- Aveţi umor, zice, cu tonul unuia care-a găsit o mie de euro în fundul unei toalete publice înfundate cu rahat şi n-are nici mănuşi de latex, nici.un băţ mai lung, nici un creion sau pix, nimic cu care să-i recupereze.
- Nu vă luaţi după asta, zic. De fapt sunt gata să mă spânzur şi v-am turnat povestea cu fuga din ţară ca să nu trimiteţi televiziunea încoace. Tot omu' are nevoie de intimitate.
- Ha, ha, face el, haideţi c-avem de discutat treburi serioase.
- Hai că m-aţi pus pe gânduri, mă alarmez eu. (Dacă spânzuratul îl plictiseşte înseamnă că are cel puţin zece clienţi pe săptămână care-şi taie gâtul în public sau îşi dau foc la ore de rating maxim, Doamne, cu cine m-am pus?)
- Când credeţi că puteţi plăti restanţele? mă ia el din scurt, după care-şi dă drumul cu un discurs de vreo 4 minute despre termene, planificări, riscuri, de puteai să juri că viitorul firmei lor, ba chiar al ţării, depinde de banii mei. Pe când să-l întreb dacă nu cumva vorbesc cu însuşi ministrul de Finanţe deghizat în racket (de fapt, să recunoaştem, nici n-ar fi o atât de mare deghizare), face, brusc, ca primul jet de apă de robinet dimineaţa, ăla care-ţi smulge cana din mână şi te lasă doar cu toarta: Ei?
- M-aţi umplut de respect, zic. Am înţeles decât foarte puţin (ştiind că mă sună din Bucureşti, mi-am spus că-i o dovadă de bună creştere să-i vorbesc omului pre limba lui. Ce naiba, n-ai în fiecare zi ocazia de a folosi decât în propozii afirmative în faţa unui cunoscător. Poate se simte flatat şi-mi reduce datoria la jumătate... În fine, credeţi c-a ţinut figura? Aiurea. Pofta-n cui şi banii-n pungă!)
- Poftim? susură el (acum imaginaţi-vă o voce în stare să şuiere chiar şi la cuvinte care n-au s sau ş, şi-aveţi un portret robot al şarpelui Kaa din Cartea Junglei reprofilat profesional în România).
- OK, m-aţi prins, zic eu. De fapt n-am înţeles chiar nimic. Ba mai rău, mă gândeam la altceva, cam de pe la început, când am pierdut şirul.
- Domnu', se oftică el, eu încercam să vă explic nişte lucruri.
- Ba nu, îl unşpemetrizez eu, m-aţi întrebat ceva, după care n-aţi mai aşteptat să raspund. Chiar, mai ştiţi ce m-aţi întrebat?
... n-o să credeţi: ştia. Îl bănuiesc că-şi notase întrebarea dinainte pe ceva, tocmai ca să n-o uite, dar n-am cum s-o dovedesc. Şi nici el n-ar fi recunoscut, bag mâna-n foc. Eh, hoţul neprins, recuperator cinstit.
După asta discuţia a cam degenerat încă vreo două trei minute, dar am rămas amândoi fermi pe poziţie. El, că dacă nu plătesc suma integrală în trei zile mă sună din nou; eu, că n-o să plătesc suma integrală în trei zile, aşa că aştept să mă sune.
A închis cu un "la revedere" politicos, cu o uşoară nuanţă de ameninţare, cam ca dentistul căruia-i spui adio, dar care ştie el ce ştie. Toată ziua mi-a bântuit prin dosul creierului vorba lui Humphrey Bogart la final de Casablanca: "this is the beginning of a beautiful friendship"...

miercuri, 5 mai 2010

Jurnal de balamuc (2)

BCR. Bancuri Cu Retardaţi.
Unul aş fi eu, financiar vorbind. Din episodul anterior am ramas cu experienţa, dar viaţa merge mai departe. Mai rău, adică.
Exemplu de comunicare modernă 1: discuţia cu recuperatorii de creanţe.
Eu: Păi nu înţeleg nimic. Am facut în decembrie o cerere de reeşalonare a ratelor, cu trei luni de pauză. În februarie încă mi se cereau acte doveditoare, şi acu' mă somaţi dumneavoastră să ies cu banii. Nu era normal să mi se spună măcar "nu se poate, din motive etc" încă din ianuarie? Aş fi încercat cumva să plătesc încă de atunci, sa nu se adune 1200 de lei în patru luni.
Domna Amabilă: 2200.
Eu: hâc?
Ea (amabilă): 2200, întârzierea de plată plus penalizările.
Eu: da' parcă nu se penalizează decât după trei luni de întârziere, şi gradat, conform vechimii ratei neplătite. Dumneavoastră cum aţi calculat?
Ea (tot amabilă): n-am calculat noi, ci BCR.
Eu: şi-atunci eu de ce vorbesc cu dumneavoastră? Doar ăia de la BCR ar trebui să mă lămurească, nu?
Ea (amabilă-dulce): ne-au încredinţat nouă recuperarea, nu ştiu dacă mai aveţi ce discuta cu ei.
Eu: Da' cum au calculat-o?
Ea (amabilă-amăruie): Nu ştim, asta e ce ne-au informat ei, pe ei ar trebui să-i întrebaţi.
Eu: Bună idee, o sa vorbesc acolo sus.
Ea (amabil-didactică): Până atunci trebuie să plătiţi. Că e mai bine aşa. Cât de repede.
Eu: Doamnă, dacă aveam banii ăştia repede nici nu mi-aţi fi auzit de nume. Muncesc pentru ei, mi-am revenit cât de cât, da' ca să vi-i pot da repede ar trebui să jefuiesc o bancă. Poate chiar BCR, că tot sunt de-al casei...
Ea (amabil-curioasă): Şi cam cât durează?
Eu: Păi să vedem, un jaf nu se face aşa, cât ai bate din palme, trebuie pregătiri.

Pe naiba, vă daţi seama că nu i-am zis asta, nu? Am zis: câteva săptămâni, că pun maine 100, poimâine altele 250, cum îmi vin şi mie banii.
Ea (amabil-severă): Da' să vă grăbiţi, bine? Că e mai bine aşa.
Între timp, am reuşit să pompez în contul ăla 550 lei. Mă bântuie stafia Doamnei Amabile.

Exemplu de comunicare modernă 2: m-apuc şi scriu online BCRului. Explic situaţia, că e mai bine aşa, şi întreb şi eu ca Gheorghe-n târg:
1. Nu era normal să fiu anunţat dacă nu se poate reeşalona datoria? Anunţat din timp, vreau să zic, să ies la cerşit după bani. De ce toate băncile, inclusiv BCR, anunţă posibilităţi de reeşalonare, de refinanţare a datoriilor, numa' mie nu-mi zice nimeni nimic?
2. Ce e cu penalizările? Care-i algoritmul şi logica încărcării datornicului? Cât se penalizează vechimea fiecărei rate, că doar n-o fi tot aia o lună de întârziere sau patru luni?
3. De ce nu se vorbeşte cu mine, ca client vechi ce mă aflu, ca de la om la om? Să fiu informat, să mă întrebe ce probleme am de nu plătesc, să căutăm soluţii împreună, să mă ia de braţ tipul ăla din reclame şi să-mi descreţească fruntea. Chiar, unde-i tipul ăla din reclamele BCR, ăla care are soluţii la toate?

Am primit un mail săptămâna trecută, cum că problema mea e în curs de soluţionare şi voi fi anunţat. Şi (miracol!!!) chiar am fost. Un sms de la recuperatori, azi: "înţelegerea de plată nu a fost respectată. Vă somăm să achitaţi suma restantă de 1.634 lei în următoarele trei zile. În caz contrar vom aplica prevederile legale". După ton, bag mâna-n foc că a fost Doamna Amabilă.

Mă duc mâine pe la BCR să mă distrez. Poate aflu şi dacă la închisoarea datornicilor au internet. Dacă da, vă spun şi vouă.