joi, 17 februarie 2011

Cum am devenit escroc (2): No, honey, no money?

(Iacătă-mă-s din nou. Mulţam c-aţi observat pagina "galerie de imagini" şi să ştiţ' că la comentarii pe mess nu mai răspund. Ori le postaţi aici, ori le iau drept nule şi neavenite). Deci:

- Da' ce, vi se pare că-s bolnav? mă cocoşesc eu.
- Nu, dragă: administrator. Eşti ori nu eşti, no? (lungit şi interogator, pe româneşte: mă, tu eşti prost, ori îţi place să-mi consumi timpu'?)

Tare, moşu'. Ori poate vrea a zice că tre' să fii bolnav ca să te bagi la administrat firme pe vremurile astea.
- Da' ce-are-a face (... mă abţin ...) una cu ailaltă?
- Are, dragă, că nu-mi apare că ţi-ai plătit asigurare privată. Uite, no  (demonstrativ: ce s-ar face nătărăii ca tine de n-aş fi io pe lume)! şi-mi arată cu degetul pe monitor nişte gândaci mici-mici.
- Oare să fie din cauză că chiar n-am plătit-o? încerc eu să simulez că chiar mă-nteresează chestiunea. Ori poate chiar din cauză că n-am deloc asigurare privată? 
- No, (paternal-obosit: jaba eşti tânăr, mă copchile, că tăt greu pricepi) ăla-i baiu', oftează Moş Piatra De La Temelia ANAFului. Nu eşti în rând cu legea, clar, dragă? N-ai, da' trebuia să ai, no!
- Nu-i clar deloc. Am asigurare de sănătate de la stat, că sunt anagajat al Universităţii, şi plătesc la ea de pe la 18 ani, la fiecare loc de muncă pe care l-am avut. Şi asta făr-o zi de spitalizare, făr-o reţetă gratuită ori compensată. Păi ar trebui să-mi dea statu' bani înapoi, nu să-mi mai ceară...
- No, dragă (cu milă şi răbdare: tu chiar eşti nărod; da' unde crezi că trăieşti?), stăi că ţ-oi spune. Aia de bugetar îi una, asta de privat îi alta. Trebuia să faci asigurare privată ca administrator de firmă, pe lângă aia de bugetar, face Moş Deducţie, aţintindu-mă peste ochelari - prin ei nu se mai putea, că i se aburiseră de la efortul intelectual-persuasiv.
- Tulai, Doamne ia-mă, mă mir eu pre limba lui. Da' di ce? Or' dacă-mi rup un picior mi le-or pune-n gips pe amândouă, unul de la stat şi unul privat? Ori de mă duc la dentist cu dureri la o măsea, mi-a scoate doo, să se bucure şi statu' şi privatu'? 
- NO! (scurt, milităreşte, amestec de indignare şi astm: pân-aciia, cu statu' nu te joci, asta-i blasfemie şi erezie!) Aşé-i legea, aşé se face. Tre' asigurare şi gata, nu ne tocmim, zbârnâie Moş Reducţie, gata să muşte din geamul despărţitor.
- Nu ne tocmim, da' n-o fac - mă ardelenesc eu la el. Amu, când s-o gătat firma, după ce s-o mai fac, că nu mai administrez nimic. N-o fac şi pace. Altceva ce mai aveţ' pe-acolo pîn ecranu' ăla?


Timp de-o juma' de secol pare că-i gata să-i explodeze ceainicul cu ochelari (mă surprind sperând ca măcar el să aibă asigurare dublă, uite că acuş-acuş o să aibă nevoie). Se răceşte treptat, cu ochii la mine, reuşind chiar performanţa de a tasta "Enter" cu arătătorul fără să privească tastatura. Încet-încet se întoarce, fumegând încă, spre monitor. Caută, caută - parcă i s-ar derula mesajul "searching, please wait" de pe o lentilă pe cealaltă. Îi tresaltă a triumf o sprânceană; mesaj clar pentru mine "no, you're in deep shit, dragă". Colţurile gurii i se întind în lateral, proteza dentară-i coboară uşor, ca maxilarul mobil al rechinilor gata să muşte, şi-mi susură, pe un ton pe care alţii ar zice "hepi valăntains dei":
- Ai de plătit încă doo trimestre de impozit forfetar... No? (acu' să te văd, pe unde franţu' scoţi cămeşa, ai?)
- NO, DRACI! - mă ia gura pe dinainte...


(va mai urma, că n-am scăpat doar cu atât) 



7 comentarii:

Galeata cu pixeli spunea...

No, ase-tz trebe dac-ai vrut sa te faci capitalist. :)

Am si eu un amic pentru care am mai lucrat cate ceva, tot cu firma d-asta mica, el e patron, el e angajat si tot el femeie de servici.

Nici acum n-a reusit sa isi inchida firma, dupa luni de zile. Oriunde se duce sa inchida situatiile si registrele, i se cer o gramada de bani.

Graphite spunea...

Clar. Lipitorile adevărate sunt sus de tot; sclavii din coteţele de sticlă, prost plătiţi şi ţinuţi acolo peste program nu fac decât să aplice nişte legi pe care nici ei nu le pricep. Nu ei sunt de vină ci şmenarii care dau legi valabile numai pentru alţii.

nora damian spunea...

Salut, Graphite! Tare fain ai pictat situaţia,în tehnica râsu'-plânsu', felicitări :)

Graphite spunea...

Bun revenit, Nora, şi mulţumesc. Păi cam aşa m-am simţit şi eu. Ba-mi venea a urla şi a sparge oarece, ba m-aş fi tăvălit pe jos, râzând isteric. De mirare e că m-am putut abţine de la ambele...

Baricada spunea...

Hai, că m-am întors din ţările calde şi-am crezut că mă salvezi, da de unde... Aştept şi episodul trei...
În altă ordine de idei, mărturisesc faptul că eu nu m-am confruntat cu afacerea asigurării private pentru administrator... Şi-am şi vreo două SRL-uri, şi-am şi închis un al treilea... Cred că moşu voia să-şi facă programul de lucru doar cu un singur petiţionar...

Graphite spunea...

Ha, tot ce se poate, Baricada. Omu' parea destul de singur in cotetul de sticla...
Ma grabesc sa termin si partea a treia si ultima. Saptamana asta sper sa va pot da finalul.

Ale R. spunea...

Asta-i gen: "Meri spânzură-te!"