miercuri, 26 ianuarie 2011

The way you screw the things you do



..sau ceva pe-acolo cântau într-o vreme UB40. Azi, o mulţime de Iubi trecuţi de 40 îl iubeşte sincer pe preşedinte şi-i cântă despre screw.
Azi e ziua ceauşescului.  De n-ar fi decedat subit (dar binevenit) în urma unei intoxicaţii masive cu plumb şi a unei scurte suferinţe care-a pus capăt uneia mai lungi (a noastră), azi ne uitam eventual la o oră de TV în plus, emisie specială, să ne vedem copiii defilând în frig, numai în cămăşile albe de poinier, cu cravatele roşii la gâturile subţiate de rahitism şi inaniţie, alcătuind pe gazonul stadioanelor, din corpurile lor anemice, mesaje gen "Ceauşescu-Pace", "Ceauşescu-PCR" şi alte cretineli. Şi toată ziua ar fi fost o măreaţă şi fierbinte odă (nu-i vorbă, Odă-i cântam şi noi la vremea noastră: O, dă-l dreacului. Aşa că grijă cu odele, dom'Bossescu, că multe din ele poate se-mplineşte).

Iar i-or pune fel de fel de bezmetici flori pe mormânt. Mă, dragilor, că sunteţi ca copiii mei, (cum zicea Leana cu oichii-n ţeava pistolului-mitralieră), dacă vi-s aşa de dragi, de ce nu mergeţi voi să le uraţi personally prinos de recunoştinţă, cald omagiu şi toate căcaturile alea cu care mi-aţi otrăvit copilăria? Hai, că pe banii statului v-ar asfalta nişte oameni de bine drumul pân-acolo; nici nu tre' să daţi vreo şpagă: a dat deja Partidul. Că de-aia avem cei mai bogaţi asfaltatori din Europa, şi asta la performanţa de a avea cele mai scurte asfaltări (mă bate gându' că cele mai multe s-au făcut ori de-a latul drumului, ori una peste alta, că altfel nu-mi explic...)

Apropo de ode care se-mplineşte: iaca, s-a-ntors muuuuult prea fericitul Anania de la pepiniera de sensibiloşi, bolnăvicioşi şi pretenţioşi români care este, de la o vreme încoace, clinica AKH din Viena. Fără succesuri, cum sunt sigur că i-ar fi dorit un anume neuron europarlamentar. Se pare că nu-i nimic de făcut. Nimic medical, adică. Probabil că urmează, cât de curând, Marele Interviu Final cu Şefu'.
...Deşi e posibil să fi dat ÎPS-ul pe la Viana de vreun medic român, plecat din ţară din cauza programului declarat al tutulor partidelor, adică exterminarea totală a ideii de om harnic şi cinstit care'-o poate duce bine din munca lui proprie. L-o fi recunoscut omu', zic, pe părintele securist şi i-o fi zis: te văd, moşule, om bătrân şi cu drag de Rai, că tare fain predicai de el în liturghiile matale; ia meri frumos acasă, nu mai sta pe-aici, că-i păcat de banii ăştia pierduţi, o mie de euro pe zi. Puteai să-i fi dat unui copil necăjit, c-aveţi destui pe-acolo, şi-n faţa Domnului sunt şi ei fix la fel de importanţi ca şi matale, dar mai lipsiţi de Jeep şi încălzire centrală. Las' că-i avea şi de-asta, cât de curând...

Apropo de plecaţi, duşi şi întorşi, închei (că mă duc şi io la o defilare cu O dă...) cu o pastilă făcută ieri pentru asociaţia Correspondances Citoyennes en Europe, care se ocupă cu studiul migraţiei europene, 
http://correspondancescitoyennes.eu/,  s-o ţineţi minte dacă vă vine-a mere.






A, şi ca să încep anul ăsta cu ceva mai serios, am demarat, la insistenţa membrilor imprudenţi şi inconştienţi ai fan-clubului meu,  un alt blog,

Acolo, numai lucrări de grafician. Curioşii sunt bineveniţi.

luni, 3 ianuarie 2011

Un nou succes al guvernului Boc: am trecut în 2011!



Eu cred  că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care , stând într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner, zicea odată Winston Churchill. Se-aude, alo, tovarăşi, acolo sus, la Guvern? Normal că nu, pentru că Să zicem că eşti un idiot. Şi să zicem că eşti membru al Parlamentului. Dar asta înseamnă deja că mă repet. Asta o zicea Mark Twain, pe care ai noştri nu l-au citit, ocupaţi fiind să-l studieze pe Voltaire: În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua câţi mai mulţi bani de la o parte de cetăţeni, pentru a o da altora.

... deci, măcar o dată, Guvernul şi-a respectat promisiunile: anul 2011 a început exact în secunda de după ce s-a terminat 2010. Păi vedeţi că se poate, măi, dragă, tovarăşi, chit că nu-i decât o chestie de dimensiuni metagalactice, nu o autostradă? Cine nu crede c-au fost totuşi punctuali are la dispoziţie emisiunile gen „dacă rezistaţi să revedeţi...”. Eu nici măcar să văd n-am rezistat. În rest, tot ce mă aşteptam: la urgenţă, oameni cu sarmaua-n gât, ca anu’ trecut, cu vagi reziduuri de sânge-n alcoolu’ din vene, tot ca anu’ trecut, ba până şi bancurile proaste, manelozaurii şi comicii reşapaţi, vulcanizaţi şi imens de penibili de la TV erau tot de anu’ trecut. Ba şi de anu’ viitor, mă tem.

  • Mă uit la ştiri în 31 decembrie. Zice: profesia de astrolog si cea de prezicător vor fi recunoscute oficial în 2011. Urmează, probabil, cea de analist politic, la fel de inexistentă ca şi astea. Nici nu-i mare diferenţă. Da’s curios: pe ce criterii se va oficializa treaba asta? Are codul CAEN un capitol pentru escrocherie? Se comasează prezicerea şi ghicitul cu loteria de stat şi emisiunile gen Ştii şi câştigăm? Da’ cu ce diplome te faci astrolog, că era mai demult un domn tare ameţit la ceva emisiune TV matinală; el se pretindea astrolog şi-i ziceau toţi „domnule profesor”. Care profesor, ţară de încuiaţi, care studii, care facultăţi? Astrologii de la televiziuni, ăştia ce CVuri au prezentat la angajare? Băi, noi habar n-avem în ce prezent trăim, şi ăştia vor să transforme „predicţia” viitorului prin tabloide de doi lei în ştiinţă oficial recunoscută! Că, dacă n-o declari ştiinţă, cum poţi să-i zici? Divertisment pe banii credulului? Nu te supăra, frate?
  • Ori poate vă gândiţ’ să atrageţi bani la stat impozitând activităţile brusc legalizate de astrologie şi predicţie, ghicit în palmă, tarot şi glob de cristal? Sau speraţ’ că mama Omida ori cumnata Pupăza, Mercedesa ori Baroneasa, adevăratele regine ale magiei şi descântecului de neamuri proaste şi moşi-strămoşi, or să stea cuminţi la coadă să-şi plătească impozitele? 
  • Deci cre’ că mă apuc şi io de afaceri cu predicţiile. Ar trebui să meargă, într-o ţară de naivi care te votează după cât de frumos ştii să-i minţi. Care aflaţi unde se deschid primele facultăţi de astrologie, predicţii, profeţii, proorociri şi alte matrapazlâcuri, daţi o veste, să mă-nscriu.
  • Una caldă de tot: ministrul muncii, Botiş (nu se ştie exact care, Ioan sau Nelu), manevrând imprudent nişte petarde în noaptea de An Nou, a suferit un accident în urma căruia capul i-a fost complet desprins de trunchi. Organul nu a fost recuperat deocamdată, dar medicii ne-au asigurat că nu va fi nevoie să se numească alt ministru; domnul Botiş e la fel de funcţional ca înainte de accident, neavând afectat niciun organ vital.  
  • Nu ne lasă-n Schengen nici anu’ ăsta. Cică avem probleme cu criminalitatea organizată. Greşit, domnu’ Schengen, complet greşit. Avem o problemă mare cu organizarea, noi, românii, şi asta de la Adam, Eva şi Aprozar încoace. Deci nu ne acuzaţi de crimă organizată. Intenţii serioase am avea noi, da’ nu suntem în stare, dreacu’, să ne organizăm. O fi şi asta o vocaţie...
  • Tot de anu’ ăsta, limita maximă admisibilă a alcoolemiei s-a stabilit la două unităţi internaţionale pentru bărbaţi şi una pentru femei. Asta-i discriminare, adică nevasta are voie să bea numa’ jumate cât bărba-su? Vrem emancipare, ţară de macho complexaţi care esteţi! ...Pe de altă parte, când vezi ce se scrie despre chestiile nocive la care duce băutura, zău că-ţi vine să te laşi. De citit.
  • Mi-a plăcut, din anul care a trecut, Catalogul capitaliştilor editat de Financiarul. Spre deosebire de anterioarele clasamente şi topuri croşetate de Forbes şi Capital, ăsta-i are şi pe datornici şi rău-platnici. Chemical Brothers Micula (European Drinks, National TV), conduc detaşat cu 60 de milioane de euro, Dinu Patriciu: 309.535 euro, Zoltan Teszari (RDS, RCS, Digi): 425.822 euro, Adrian Sârbu 2.389.573 euro!!! Asta era în trimestrul III; între timp s-or mai fi adunat datoriile, că e de unde. 
Măi vere, da’ să-i fi luat pe ăştia la purecat, nu mai trebuia muls banu’ de la pensionari, mame, copii, persoane cu handicap şi uite-aşa şi hop şi-aşa. Ieşeam şi din criză, poate aveam şi autostrăzi să fugim cu toţii-n Vest, ne băteam pe burtă cu domnu’ Şenghen şi ni s-ar fi întors, Doamne fereşte, ţiganii înapoi... Noroc că n-o să se întâmple-n vecii Vestului treaba asta, pentru că barosanii şi-au cumpărat Justiţie şi-au făcut-o bordel, şi-au cumpărat Parlament, Senat, Guvern şi da, domnu’ Băsescu, chiar şi preşedinte. Toată asprimea, revolta şi severitatea de faţadă sunt ca să nu se prindă bizonu’ că de furat se fură în grup şi toţi se sprijină unu’ pe altu’. Păi câţi ani de neplată îţi trebuie ca să acumulezi datorii de 60 de milioane de euro? Când pe unu’ ca mine îl hărţuieşte Administraţia financiară pentru un rahat de 200 de lei neplătiţi la vreme? Ori Electrica care (cacofonie intenţionată, mo!) mă deconectează pentru 43 de lei la o factură? Apropo, cine caută pe net organizarea furnizării electrice la nivel naţional are ce vedea: vreo cinci producători de curent în ţară (deşi era ok şi numa’ cu unul singur, că doar sârmele au rămas aceleaşi de când s-a făcut reţeaua) şi în jur (şi chiar că-njur) de 30 (triizăci!!!) de furnizori/distribuitori. Adică care va’s’zică căpuşele care parazitează firu’ de pe o adresă de mail, eventual, şi-un cont în bancă, şi care scumpesc curentul vânzându-l fictiv unul altuia şi în final nouă, că de-aia avem cel mai scump curent din Europa post-glaciară. 

Eh, bucuroşi le-om duce toate, cincinalu’n patru ani jumate, nu? Ma gândesc să cer de la Guvernu’ să reducă nu doar concediul de creştere şi îngrijire a copilului, ci şi durata sarcinii - la trei luni, cum zicea Academia Caţavencu. Să dea Şăfu’ un decret să se salte peste grădiniţă, să se înceapă şcoala la trei ani, bacu’ să se dea la 8-9, facultatea terminată la 12, doctorat la 15. Uite-aşa am avea o şansă ca peste vreo dooj’ de ani să ne conducă nişte oameni competenţi...