The way you screw the things you do

..sau ceva pe-acolo cântau într-o vreme UB40. Azi, o mulţime de Iubi trecuţi de 40 îl iubeşte sincer pe preşedinte şi-i cântă despre screw.

Azi e ziua ceauşescului.  De n-ar fi decedat subit (dar binevenit) în urma unei intoxicaţii masive cu plumb şi a unei scurte suferinţe care-a pus capăt uneia mai lungi (a noastră), azi ne uitam eventual la o oră de TV în plus, emisie specială, să ne vedem copiii defilând în frig, numai în cămăşile albe de poinier, cu cravatele roşii la gâturile subţiate de rahitism şi inaniţie, alcătuind pe gazonul stadioanelor, din corpurile lor anemice, mesaje gen "Ceauşescu-Pace", "Ceauşescu-PCR" şi alte cretineli. Şi toată ziua ar fi fost o măreaţă şi fierbinte odă (nu-i vorbă, Odă-i cântam şi noi la vremea noastră: O, dă-l dreacului. Aşa că grijă cu odele, dom'Bossescu, că multe din ele poate se-mplineşte).

Iar i-or pune fel de fel de bezmetici flori pe mormânt. Mă, dragilor, că sunteţi ca copiii mei, (cum zicea Leana cu oichii-n ţeava pistolului-mitralieră), dacă vi-s aşa de dragi, de ce nu mergeţi voi să le uraţi personally prinos de recunoştinţă, cald omagiu şi toate căcaturile alea cu care mi-aţi otrăvit copilăria? Hai, că pe banii statului v-ar asfalta nişte oameni de bine drumul pân-acolo; nici nu tre' să daţi vreo şpagă: a dat deja Partidul. Că de-aia avem cei mai bogaţi asfaltatori din Europa, şi asta la performanţa de a avea cele mai scurte asfaltări (mă bate gându' că cele mai multe s-au făcut ori de-a latul drumului, ori una peste alta, că altfel nu-mi explic...)

Apropo de ode care se-mplineşte: iaca, s-a-ntors muuuuult prea fericitul Anania de la pepiniera de sensibiloşi, bolnăvicioşi şi pretenţioşi români care este, de la o vreme încoace, clinica AKH din Viena. Fără succesuri, cum sunt sigur că i-ar fi dorit un anume neuron europarlamentar. Se pare că nu-i nimic de făcut. Nimic medical, adică. Probabil că urmează, cât de curând, Marele Interviu Final cu Şefu'.

...Deşi e posibil să fi dat ÎPS-ul pe la Viana de vreun medic român, plecat din ţară din cauza programului declarat al tutulor partidelor, adică exterminarea totală a ideii de om harnic şi cinstit care'-o poate duce bine din munca lui proprie. L-o fi recunoscut omu', zic, pe părintele securist şi i-o fi zis: te văd, moşule, om bătrân şi cu drag de Rai, că tare fain predicai de el în liturghiile matale; ia meri frumos acasă, nu mai sta pe-aici, că-i păcat de banii ăştia pierduţi, o mie de euro pe zi. Puteai să-i fi dat unui copil necăjit, c-aveţi destui pe-acolo, şi-n faţa Domnului sunt şi ei fix la fel de importanţi ca şi matale, dar mai lipsiţi de Jeep şi încălzire centrală. Las' că-i avea şi de-asta, cât de curând...

Apropo de plecaţi, duşi şi întorşi, închei (că mă duc şi io la o defilare cu O dă...) cu o pastilă făcută ieri pentru asociaţia Correspondances Citoyennes en Europe, care se ocupă cu studiul migraţiei europene, 

http://correspondancescitoyennes.eu/,  s-o ţineţi minte dacă vă vine-a mere.

A, şi ca să încep anul ăsta cu ceva mai serios, am demarat, la insistenţa membrilor imprudenţi şi inconştienţi ai fan-clubului meu,  un alt blog,

http://graphite-illustrator.blogspot.com/. 

Acolo, numai lucrări de grafician. Curioşii sunt bineveniţi.