vineri, 8 ianuarie 2010

Jurnal de balamuc 1

...sau mai bine-ar fi fost Călin, file de ospiciu, parafrazându-l pe poetul nepereche ? (n-am înţeles niciodată expresia asta, mă duce cu gândul la testicule lipsă. Rimează cu "ureche"; o fi o aluzie la sănătatea lui mintală? dacă da, se potriveşte aici...)
..decât că nu mă cheamă Călin, iar cei care poartă numele ăsta n-au nici o vină că trăiesc unde trăiesc - decât dacă au avut ocazia să emigreze şi-au preferat să rămână. Treaba lor, singuri şi-au făcut-o. Deci, rămâne Jurnal de balamuc. Pentru că trăiesc într-unul. Se numeşte România, bine-aţi venit, lasciati ogni speranza, voi ch'i entrate. Uite de ce, pentru început:

1. Odată cu deszăpezirea a început numărarea gropilor din asfaltul şoselelor patriei. E jale, sunt multe, si o... un fel de... ...hai să-i zicem responsabilă din partea autorităţii de resort (deşi la partea cu responsabilitatea am îndoieli serioase) zicea că-i normal, nu vine de la calitatea asfaltului ci pur şi simplu asa se întâmplă când se topeşte zăpada, apar gropi, hi hi hi. Curat responsabilă. Am o corectură de facut, madame: gropile alea apar la topirea zăpezii în sensul că devin vizibile când nu le mai acoperă nimic! Da' erau acolo şi înainte, aşa să ştiţi! Am şi o soluţie ca să le reduceţi numărul: UNIŢI-LE ÎNTRE ELE!

2. Două clanuri ţigăneşti din Bucureşti sunt în război. După ultimele ştiri oficiale, motivul rivalităţii între ele este că unul dintre clanuri l-a propus pe Gabriel Liiceanu la “10 pentru România” pentru titlul de cel mai mare filosof român în viaţă, iar celălalt îl preferă pe Andrei Pleşu. Surse neoficiale ne-au dezvăluit însă, sub protecţia anonimatului, că de fapt totul a pornit de la o dispută între şefii de clan, pe tema “cine ar merita premiul Nobel pentru literatură, Mircea Cărtărescu sau Horia-Roman Patapievici?”Sper ca dupa triumful meritat al Hertei Muller conflictul etnocultural să se stingă, mai ales că şefii respectivi au primit vestea cu aceeaşi reacţie: "haoleu, da' nici măcar nu-i româncă de-a noastră!"

Restul mai încolo, că-s multe de zis. Închei cu o ilustraţie care va sta curând pe coperta celei mai originale ediţii a Poveştilor lui Ion Creangă (de la prima ediţie încoace, desigur).


Niciun comentariu: