Jurnal de balamuc (3)

...pas de mai înţelege ceva:

• se anunţă reduceri bugetare, din bugetul celor ce muncesc, evident; n-am auzit nimic despre impozitarea maneliştilor, lingurarilor, aurarilor, buzunărarilor şi parlamentarilor (mă rog, între ultimele două şatre e greu să faci vreo diferenţă). Ies pensionarii să ia o gură de aer de Capitală, ies sindicaliştii la o iarbă verde, ies politicienii la viloaiele de la munte. Proteste. Rămâne cum s-a stabilit. Toată lumea pleacă acasă. Nu ne-a ascultat nimeni, dar măcar am spus ce-am avut de spus. Fain.
• Da, dar când l-au umflat pe DDTV pentru încercare de şantaj si extorcare, s-a împlut locu' de mămăici care-l voiau (eliberat, adică). Sindicaliştii nu s-au mai dus, că începuse campionatul. Păcat, poate-l vedeam preşedinte, că se pare că numai infractori vrea poporul să-i vadă cu popoul pe fotoliul ăla. Eu unul l-aş băga şi în priză. Fotoliul, care va's'zică.
• Criză mare. Ministrul Blaga şi-a rotunjit conturile cu 100.000 lei noi, numai din ianuarie incoace. Videanu a inaugurat un mausoleu de neam prost: 1300 metri pătraţi, 430.000 euro valoare de impozitare. "Celor care muncesc le merge bine. Eu sunt un om care a muncit" declară mocofanu'. Să mori tu?
• Apropo de mausoleu. Tot cam pe-acolo sunt, la raportul calitate-preţ, locurile de veci de-ale lu' alde Becali, Năstase, Voicu, Vanghelie. Poze pe www.catavencu.ro. Bravo, domnilor, pardon, tovarăşi, bună treabă. Vă urez să le luaţi în folosinţă cât mai repede, să nu se devalorizeze.
• Nuţu Cămătaru, proaspăt ieşit de la pârnaie, a intrat în Bucureşti călare. Pe cal, adică, că pe lege o călăreşte de multă vreme şi n-a observat nimeni. Eu mă bucur de cal: m-am speriat c-o să facă hernie. Sau depresie. Bine c-a rezistat.
• Toate legile, organizaţiile şi aghenturili anticorupţie au fost castrate. Nu mai au voie să condamne, ci numai să prezinte fapte şi rapoarte. În cazul politicienilor suspectaţi, bănuiesc că raportul va fi dat direct anchetatului, să se şteargă cu el unde ştie. Sau unde-i ajung mîinile.  
• Urmează, probabil, presa, care nu va mai avea voie să scrie decât frumos despre urâţi. Dovada (în caz c-ar mai fi fost nevoie) că suntem o ţară ferice, unde tot ce se poate cumpăra se vinde. Subscriu cu o poză de budoar.