joi, 16 septembrie 2010

E bine şi-aşa rău

...pe cuvânt dacă nu. Cred că e un efect al trifoiului (ăsta, tetrafoiului şi pentafoiului) rămas necules, dar lucrurile încep să arate mai bine. Uite ce reiese din ştirile de săptămâna asta, (că parcă aşa bine ca săptămâna asta, ca cea dinainte şi ca de când mă ştiu, vorba lui Creangă în traducere liberă, nu ne-a fost niciodată). Şi, apropo de traducere, dau în paranteză şi tălmăcirile în româna cea de toate zilele (nu, nu din toate vilele, mo!)
  • E de bine. Numărul de fumători a scăzut drastic (au murit o grămadă, aşa le trebe, vicioşii!)
  • E de bine. În spitale se constată o reducere a numărului de bolnavi. Deci, PPreşedintele avea dreptate cu desfiinţarea de spitale: erau prea multe (de când sunt puşi la coplată, cine dracu mai are curaj să se interneze? Mai bine rabzi şi - după preferinţe - mori acasă, în patul tău îngheţat din camera rece).
  • E de bine. Revendicările pensionarilor au pierdut din amploare. Deci, starea de mulţumire se generalizează la scară naţională. PPreşedintele a avut din nou dreptate (nu mai au putere nici să strige, adică ăia care încă mai trăiesc. Rezolvăm şi asta, în curând).
  • E de bine. Sindicatele nu mai protestează; au înţeles că PPreşedintele are dreptate: trebuie muncit, nu întins mâna (conform indicăţiilor videanului, mulţi şi-au luat încă un job. În Spania)
  • E de bine. Miniştrii incapabili din Boc IV au fost trimişi la munca de jos, borduri, asfaltări, alea-alea (stau şi alţii la coadă la umplut buzunarele alea mari, elveţiene)
  • E de bine. Presa a început, în fine, să înţeleagă măreaţa viziune a Cârmaciului; e mult mai conciliantă şi a lăsat la o parte atitudinea distructivă şi destabilizatoare (scumpirea hârtiei, scăderea veniturilor din publicitate şi ameninţări c-o să fie şi mai bine, foaie verde de dudău)
  • E de bine. Revin curând cu alte dovezi (tre' să-mi iau încă un job. Al patrulea, altfel peste vreo două săptămâni ăţi vrea să citiţi şi n-ăţi mai avea de unde. PPreşedintele va avea din nou dreptate).


sâmbătă, 11 septembrie 2010

Eli, Eli, lama sabachtani


Iată o întrebare veche de aproximativ 2000 de ani, plus-minus ceva mărunţiş (cui îi pasă, pe criza asta) la care preaplecata dumneavoastră slugă (băi, am glumit, să nu vi se urce la cap!) a găsit în sfârşit răspunsul. Ce-i drept, numai pentru România.

Încă una scurtă, că-s în fugă: n-aţi crezut treaba cu impozitarea norocului, nu? Aia-i, nimeni nu-i profet în ţara lui. Şi, din păcate (ca să rămânem în spectrul religios, Doamne iartă-ne şi jos ai lor!) eu-s cam nimeni. Dar, uite ce anunţă Caţavencu săptămâna asta: conform unei ordonanţe de guvern, de la întâi octombrie se interzice ruperea exemplarelor de trifoi cu patru şi peste patru foi (da, tanti, la ăla de ce-i mai zice trifoi?) Cică e pe lista plantelor protejate, fiind pe cale de dispariţie. Haoleu, miopilor, dacă n-aţi mai văzut voi de mult din galopul gipanului înseamnă că-i dispărut? Auzi, cică amenda-i între 500 şi 1500 de lei, să nu ziceţi că nu v-am zis. Deşi, dacă găsiţi vreunul şi chiar aduce noroc, poate nu vă prind....

Aşa, iată răspunsul la întrebarea că de ce a părăsit Dumnezeu România (deşi mai era şi alt răspuns, mai simplu, cei care-au făcut la fel ştiu ei de ce).