vineri, 29 octombrie 2010

Cu Dumnezeu, pe loc. Repaus.


Mă-ntorsei, mo, din Frância şi Helveţia, dar despre ce fu acolo v-oi spune mai încolo, cand îmi vin şi pozele de la locul faptei. Deocamdată e decât filme (mă-nnebunesc după propoziţiile afirmative cu decât, da' cred că asta am mai fost spus-o). Tot ce mărturisesc acum este că m-a prins operatorul TV5Monde jonglând cu mere în livada din Chambéry a lui Jean-Jacques Rousseau. Frumos exemplu de comportament românesc în deplasare (bunul sălbatic, ar fi zis Janjacul, care de altfel n-a comentat nimic legat de treaba cu merele; băiat fin, franţuz, cu pedigree, educaţie, ce mai... Ba şi mort, pe deasupra).

De fapt acu' alta-i povestea. Eram pe-acolo când a început greva cauzată de prelungirea (cu doar doi ani, atenţie!) a vârstei de pensionare. În prima zi de grevă au oprit munca & ieşit în drum 6.000.000 (meleoane!!!) de nemulţumiţi plus simpatizanţi, asta înainte să se prindă studenţii că-i rost de zile libere şi să se asocieze şi ei. La cantitatea asta, incluzând şi angajaţi din sectorul privat, nu te poţi mira că în patru zile un sfert din benzinăriile franţuzeşti rămăseseră fără aprovizionare...

Normal că-ţi vine să faci o comparaţie cu stavridul mioritic, marinat în propria-i apatie. Hai, mo, nu să iasă şasă milioane-n stradă, că se scufunda groapa din asfaltul strămoşesc sub greutatea pătimirii (pentru mai multe detalii, epitete şi metafore încercaţi la Goga-n poezii) şi, judecând proporţional, nici nu era de unde. Da' parcă nici alea 500 de amărâţi tradiţionali, fraierii brandului de ţară, profesori ori pensionari ori sindicalişti care ies în drum, la o groapă de vorbă, ţâpuresc şi urează de bine, mai cântă un cântecel cu Boc în centrul atenţiei orientate descendent, se zgribulesc o oră, două şi dacă, Doamne fereşte, începe ploaia, pleacă pe la căşile lor, să tremure în familie, nu în uliţă cu străinii.

Au chirăit pensionarii, din străfundul ultimei lor energii alimentate cu ultimele compensate; li s-a dus suflul într-o juma' de oră. Să le plângi de milă şi să dai fuga să rezervi ultimele resurse strategice din făina ţării (vorbesc de aia bună, autentică, turcească) pentru colivă. Pe cân' te-ntorci, ia-i de unde nu-s. Te uiţi atent şi-i vezi pe ultimii alergând la galop; le-au luat foc gumarii de la frecarea cu asfaltul. Te iei după dârele de cauciuc de tenişi (made in Shanghai) şi după o vreme descoperi unde era milionul corespunzător celor 8 - de-acum - din Franţa. Ba afli şi de ce: o strategie genială de dezamorsare de mitinguri geriatrice:

A VENIT MOAŞTEEEEEEE ! ! !

Asta e. Nici la Diaconescu-n direct arestat & reluare nu se-adună atâţia. Ce rating, ce Elodie, ce Dansez-pentru-mine-că-de-alţii-mă-doare-n-cur, ce audienţă-n puii lui Bendeac? Sfânta Parascheva rulz! Sf. Dumitru strikes back! The revenge of Saint George!

Să fim bine înţeleşi, n-am nimic contra sfinţilor şi a cultului dedicat lor. Da' treaba asta le face deservicii în primul rând eroilor şi martirilor credinţei (oricare-o fi ea, pentru că nu doar ortodoxia suferă de balamuc religios şi negustorie cu credulitate; ia încercaţi să faceţi la Lourdes distincţia între credinţă, turism şi business: mă tem că Sfântul Duh însuşi nu s-ar descurca...), le face deci deservicii transformând ceremonia în bâlci, ritul în maimuţăreală, icoana în afacere de şnapani şi puritatea unei convingeri personale şi intime în hârtie igienică de uz multiplu. Asta mă deranjează.

Revin. Uite-i, deci, pe venerabilii anterior morţi de epuizare şi privaţiuni, acum înscrişi la campionatul local, rural, fatal şi penal de Counterstrike şi Mortal Kombat cu paporniţa, cârja şi roata, levieru' şi mâneru' de la scaunul cu rotile, plus călcat pe deştele, ochelarii ori proteza adversarului, smuls bastonul babei din faţă şi intuit care-i genunchiul şubred al vecinului din stânga. 
Te uiţi ca dom' preşedinte-n Levantul lui Cărtărescu (adică fără să pricepi nimic, asta vreau să zic, să n-aud alte interpretări, perverşi subversivi ce sunteţi!) şi zici că nu-i adevărat. Băi, oamenii ăia semimumificaţi de nevoi & lipsuri, care n-aveau energie să-şi  strige dreptul la drepturi, care trezeau mila prin simpla lor prezenţă, oamenii ăia sunt ăştia, adică aceiaşi? De unde atâta putere să se urce unii peste alţii, să escaladeze bariere umane, să mute din loc cordonul de jăndari şi să scuipe prin ochi & ochelari flăcări de ură creştinească la adresa aproapelui plasat cu 30 de centimetri mai aproape de raiul cu moaşte? 
...Nu-s doar ei, săracii, să nu exagerez. E plin de prostime acolo, de toate calibrele şi vârstele. Numa' că faţă de ăi mai tineri si feroce, se schimbă placa: "Un' te-nghesui, bre creştine, nu vezi că-s om bătrân şi neputincios, da' nu ţi-e frică de Dumnezo să-mbrânceşti aşa, vez' că leşină biata femeia asta", şi, cu mâna liberă ascunsă la spate, trosc, un cot în gura altui babac care, profitând de altercaţie, se chitise că poate ciupi un centimetru-doi, stuchi-l-ar Pafnutie de liftă păgână...

Te lămureşti, târziu şi greu. În primul rând că nu-ţi vine să crezi, apoi te ia cu ruşine că faci parte, fie şi-n aparenţă, din aceeaşi specie cu specimenii şi ipochimenii. De fapt, oamenii ăştia cer de la moaşte ce-ar trebui să ceară de la guvern! Dincolo se agită un pic, aşa, vorba lui Eminescu "mai nu vrea, mai se lasă", fără prea multă convingere şi insistenţă; dincoace le cresc caninii şi ghearele ca la vârcolaci: se vede că se agaţă de ultima, da' măcar cea mai sigură speranţă: pila la Dumnezeu. Ridicolul poveştii, cu un iz tragic persistent ca ăla de naftalină, nici nu mai contează: cum dracu' te mai poţi tu repezi, ca bun creştin ce moaş-ta te crezi, la îmbăloşat relicva după ce tocmai ţi-ai călcat în bocanci semenul mai slab sau mai prost hrănit? Şi uite o mostră de gândire ortodox-pragmatică: dacă-i mai slab sau mai prost hrănit e fin'că are credinţa mai puţină decât a mea, d-aia! Deci bine-am făcut că i-am plantat cârja mea cu vârf Vidia în bocancu' lui de răpciugos, pen'că 'mnezeu cu mine ţine.

Aici ajunserăm, mo frate. Nu ne dă Boc, fuga să-l pârâm la Paraschiva. Nu ne-aude Isărescu,  pac! la Dumitru. Şi-aruncă mândrul cârmaci ochiul cel ager pe deasupra noastră, spre zări mai blonde, fuguţa cu jalba la Dumnezeu, Preşedintele suprem!

Acu, drept să vă spun, mai am o singură curiozitate. Dacă nici asta nu-i soluţia bună, ce-or face oare ancestralii naţiei ? Că io deja parcă-i văd pe la mijlocul iernii, când s-or termina şi banii de curent, şi lemnele de foc, şi proviziile de urzici culese-n toamnă de la rădăcina blocului , şi minciunicile guvernamentale, îi văd, zic, încolonaţi frumos în faţa Patriarhiei şi-a fiecărei catedrale din ţară, cu drapele, pancarte şi şepci sindicaliste, cerând nici mai mult, nici mai puţin, decât demisia lui Dumnezeu.

6 comentarii:

PowerPrafGirl spunea...

Mega tare postarea! :)))) Trebuie sa iti transpui scrierile intr-o carte! Musai, mo! :)))))))))))))
P.S. Comentariile si orice alte dezbateri referitoare la postare imi par inutile. Ai cuprins tot ce s-ar fi putut spune in jdemii de romane foiletoane... ashea un Letopiset al Romaniei post-decembriste ;)

Graphite spunea...

Uite de-aia-mi place mie România, PPG: nu-i nevoie să-ţi storci neuronul după subiecte pentru caz de haz de necaz. The Land of Choice ţi le scoate în cale în fiecare zi, ba chiar, dacă n-ai grijă, îţi scoate ochii şi-ţi crapă capul cu ele.
Cre'că suntem singura ţară care l-ar vota fără ezitare pe Dumnezeu preşedinte şi-un guvern de sfinţi. Încercaseră unii acum câţiva ani şi cu Moş Crăciun, da' Moşu nu-i prost să-şi ia pe cap o belea caCarpathian Garden...

Anonim spunea...

gresesti grav si total si nu ar fi prima data cand o faci repferindu-te la cele ortodoxe, ca toti cei care judeca fenomenul complet din afara. n-o sa intru in multe comentarii ca nu are rost. o singur remarca precisa... credinta ca cel mai slab si prapadit isi datoreaza starea putinei credinte e complet si total protestanta. la noi e exact invers, ti-o spune orice baba si orice cleric. nu si orice ntelectual. si nici n-o sa esplic acu de ce. ezixsta cartz.

Graphite spunea...

Sunt suta la suta de acord cu tine, Anonim curajos. Cu EI, cei care gandesc asa, nu sunt de acord. Credeam ca se vede, dar deh, cine sta cu nasu-n cartz care ezicxta n-ar face rau s-o intrebe pe baba cum se impaca Imparatia cerurilor cu scosu ochiului vecinului. Daca asta e tot ce-ai inteles, cauta bloguri mai elementare, sa nu obosesti.

Anonim spunea...

exact,dle anonim 1(ca eu sunt anonim 2),ce spunea Graphite si ce intelegi tu!nu e normal sa-ti ranesti semenul(fizic sau verbal)si asta in numele lui Dzeu!acum nu mai stau sa-ti "esplic" de ce !

PowerPrafGirl spunea...

Pfoai, da' ce-i cu oaia asta ratacita pe ist blog? :))) Noa, sper din suflet sa isi dea cu parerea pe situl manastirii Tanacu. Sigur au ce vorovi! :P