Jos, bă, sexu'!

Iar a fost paradă gay în Bucureşti. Aş zice că cum te întorci cu spatele, cum îşi fac ăia de cap.
Da' azi a fost haios. 200 de participanţi şi 400 de jandarmi, asta ca să se vadă cât de atenţi suntem cu minorităţile. Cum le păzim spatele, adică.
Să fim bine înţeleşi, nu sunt nici pro, nici anti gay. Cunosc vreo câţiva astfel de minoritari - sunt oameni educaţi, decenţi, sensibili, culţi şi foarte stilaţi (....ăăăăă, nu, nu sunt români).
 Dar n-ar ieşi niciunul la o astfel de paradă, pentru că ce nu înţeleg eu nu înţeleg nici ei: dacă eşti gay şi vrei să fii acceptat ca atare, de ce nu ieşi dracului îmbrăcat în costum, cămaşă şi cravată, cerând simplu şi demn să nu te excludă nimeni, arătând că dacă eşti gay nu înseamnă că reprezinţi un pericol fizic, social, cultural sau mai ştiu eu ce? Electrocutaţii de la astfel de parade, cu peruci, fuste, alte accesorii cu aspect ori sexual ori dubios, ăştia pentru ce normalitate ori integrare pledează? Obţin exact efectul invers; dacă gay-ii pe care-i ştiu eu n-ar ieşi cu nimic în evidenţă într-un birou din Germania, Austria sau Franţa, vă garantez că nimeni din aceleaşi birouri n-ar angaja paţachinele cu mustaţă care se fâţâie an de an prin Bucureşti, cerând înţelegere şi acceptare pentru "diversitatea" pe care cică o reprezintă. Păi bine bă, extratereştrilor, dacă aşa vă prezentaţi, cum naiba să vă accepte lumea? Adică nu mă deranjează un taximetrist, dentist sau un depanator TV gay, dar nu l-aş primi în casă costumat, machiat, peruchizat, ştanţat şi capsat ca stafiile de la parada de astăzi. Or, imbecilii par să nu-şi dea seama fix de treaba asta. Nici ei, nici cine-i promovează sau susţine, de la ambasade până la oficialităţi.
Sunt aşa de slugarnici şi de grăbiţi să facă pe placul lumii organele nostre (administrative şi de decizie) încât înghit orice pretenţii, nu se uită la nivelul penibilităţii, nici la ridicolul situaţiei, numa' să stăm sluj şi să pupăm în cur corectitudinea politică.
 La ora asta eşti mai suspect dacă fumezi sau ai prieteni unguri decât dacă eşti gay, până aici s-a ajuns cu mascarada toleranţei.
Îmi amintesc un banc vechi (care-l ştiţi puteţi ieşi de pe blog, să nu vă plictisiţi): după o viaţă petrecută în State, Iţic, bătrân, se întoarce în Republica Socialistă România şi îşi cere repatrierea. Securitatea îl ia la întrebări, c-o fi spion, ori element subversiv de-al aghenturilor imperialismului corupt. Iţic, săracu, zice:
- Acu' patruzeci de ani, când am ajuns eu acolo, homosexualitatea se pedepsea cu moartea. Ştiţi, nu?
- Da, tovarăşu' Iţic, ştim.
- Acu' treizeci de ani au dat-o pe închisoare pe viaţă, aşa-i?
- Da, tovarăşu' Iţic, aşa-i.
- Acu'  douăzeci au redus-o la douăzeci de ani, cu posibilitatea de reducere, da?
- Da, tovarăşu' Iţic, da.
- Acu' zece ani nu mai dădeau decât amenzi, nu?
- Ba da, tovarăşu' Iţic,ba da.
- Anu' ăsta, acum, când am plecat eu de-acolo, era la liber, corect?
- Corect, tovarăşu' Iţic,corect.
- Păi vedeţi? Ce era să fac, să stau până devine obligatorie?

...to'arşu Iţic, mă tem că e cazul să vă faceţi bagajele din nou...