Jurnal de balamuc (2)

BCR. Bancuri Cu Retardaţi.
Unul aş fi eu, financiar vorbind. Din episodul anterior am ramas cu experienţa, dar viaţa merge mai departe. Mai rău, adică.
Exemplu de comunicare modernă 1: discuţia cu recuperatorii de creanţe.
Eu: Păi nu înţeleg nimic. Am facut în decembrie o cerere de reeşalonare a ratelor, cu trei luni de pauză. În februarie încă mi se cereau acte doveditoare, şi acu' mă somaţi dumneavoastră să ies cu banii. Nu era normal să mi se spună măcar "nu se poate, din motive etc" încă din ianuarie? Aş fi încercat cumva să plătesc încă de atunci, sa nu se adune 1200 de lei în patru luni.
Domna Amabilă: 2200.
Eu: hâc?
Ea (amabilă): 2200, întârzierea de plată plus penalizările.
Eu: da' parcă nu se penalizează decât după trei luni de întârziere, şi gradat, conform vechimii ratei neplătite. Dumneavoastră cum aţi calculat?
Ea (tot amabilă): n-am calculat noi, ci BCR.
Eu: şi-atunci eu de ce vorbesc cu dumneavoastră? Doar ăia de la BCR ar trebui să mă lămurească, nu?
Ea (amabilă-dulce): ne-au încredinţat nouă recuperarea, nu ştiu dacă mai aveţi ce discuta cu ei.
Eu: Da' cum au calculat-o?
Ea (amabilă-amăruie): Nu ştim, asta e ce ne-au informat ei, pe ei ar trebui să-i întrebaţi.
Eu: Bună idee, o sa vorbesc acolo sus.
Ea (amabil-didactică): Până atunci trebuie să plătiţi. Că e mai bine aşa. Cât de repede.
Eu: Doamnă, dacă aveam banii ăştia repede nici nu mi-aţi fi auzit de nume. Muncesc pentru ei, mi-am revenit cât de cât, da' ca să vi-i pot da repede ar trebui să jefuiesc o bancă. Poate chiar BCR, că tot sunt de-al casei...
Ea (amabil-curioasă): Şi cam cât durează?
Eu: Păi să vedem, un jaf nu se face aşa, cât ai bate din palme, trebuie pregătiri.

Pe naiba, vă daţi seama că nu i-am zis asta, nu? Am zis: câteva săptămâni, că pun maine 100, poimâine altele 250, cum îmi vin şi mie banii.
Ea (amabil-severă): Da' să vă grăbiţi, bine? Că e mai bine aşa.
Între timp, am reuşit să pompez în contul ăla 550 lei. Mă bântuie stafia Doamnei Amabile.

Exemplu de comunicare modernă 2: m-apuc şi scriu online BCRului. Explic situaţia, că e mai bine aşa, şi întreb şi eu ca Gheorghe-n târg:
1. Nu era normal să fiu anunţat dacă nu se poate reeşalona datoria? Anunţat din timp, vreau să zic, să ies la cerşit după bani. De ce toate băncile, inclusiv BCR, anunţă posibilităţi de reeşalonare, de refinanţare a datoriilor, numa' mie nu-mi zice nimeni nimic?
2. Ce e cu penalizările? Care-i algoritmul şi logica încărcării datornicului? Cât se penalizează vechimea fiecărei rate, că doar n-o fi tot aia o lună de întârziere sau patru luni?
3. De ce nu se vorbeşte cu mine, ca client vechi ce mă aflu, ca de la om la om? Să fiu informat, să mă întrebe ce probleme am de nu plătesc, să căutăm soluţii împreună, să mă ia de braţ tipul ăla din reclame şi să-mi descreţească fruntea. Chiar, unde-i tipul ăla din reclamele BCR, ăla care are soluţii la toate?

Am primit un mail săptămâna trecută, cum că problema mea e în curs de soluţionare şi voi fi anunţat. Şi (miracol!!!) chiar am fost. Un sms de la recuperatori, azi: "înţelegerea de plată nu a fost respectată. Vă somăm să achitaţi suma restantă de 1.634 lei în următoarele trei zile. În caz contrar vom aplica prevederile legale". După ton, bag mâna-n foc că a fost Doamna Amabilă.

Mă duc mâine pe la BCR să mă distrez. Poate aflu şi dacă la închisoarea datornicilor au internet. Dacă da, vă spun şi vouă.