Bilanţ la sfârşit de an, mo!

...cică 'ntr-o sară, cum sta Măria cu ochii beliţi în telenovele, ce se gândeşte Ion: mă, hai să fiu io om o dată, fac şi-un lucru bun şi-o scap pe fomee de-o grijă. 

Ia el scăunelu', găleata, o ţigară şi hai la grajd să mulgă vaca.

Aia, proastă, ca vaca, de, nu-l prea cunoştea, că n-aveau acelaşi traseu peste zi. Se uită o dată scurt şi chiorâş la el, după care-l ignoră regeşte. Ochii-n tavan, ca Măria-n teveu, şi dă-i şi rumegă.

Pune Ion scăunelu' jos la coada vacii, găleata sub uger, el pe scăunel, şi s-apucă de muls. Vaca, cu coada ochiului, ia mira de ochire, direcţia, azimutul, face ea nişte calcule de care ştiu vacile să facă, şi-şi înfige un picior gata copitat în găleata pe sfert plină. 

Suduie Ion vreo două minute, caută un capăt de sfoară, leagă piciorul vacii de ţăruşul despărţiturii (deşi era singura lor vacă, o ţineau în separeu, să se simtă şi ea băgată în seamă, na) şi reia procedura de extragerea laptelui din vacă. Nu pentru mult timp; vaca mai avea picioare libere, dintre care unu' tocmai de celalaltă parte a cozii. Şi-a găleţii, of course. O mişcare inteligentă (pentru o vacă, vreau să zic), şi iaca găleata răsturnată, laptele pe jos, Ion în toţi dracii şi vaca în culmea fericirii.

Suduie Ion înc-o repriză - fără să repete ce zisese în prima, că-şi extinsese şi el vocabularul tot citind ziare cu femei dezbrăcate - îndreaptă găleata, întinde mâna dup-un capăt de sârmă şi priponeşte şi celălalt picior al fiarei de cealaltă parte a separeului, crăcănând vaca precum o capră de tăiat lemne. Aprinde ţigara, încălcând cu bună ştiinţă un kil de reguli de convieţuire cu vaca, materialul lemnos din grajd, paiele inflamabile, râul, ramul, premierul, preşedintele şi restu' lumii, şi se reapucă de muls.

După cum v-aţi prins deja, una din extremităţile vacii se numeşte coadă. S-a prins şi Ion, după ce i-au trecut stelele verzi din faţa ochilor şi două treimi din calendarul ortodox printre dinţi. Cine-a încasat vreodată o coadă de vacă peste ochi ştie ce vreau să spun. Ok, ochiu' vânăt, portretul condimentat cu bălegar, ţigara-n găleată, vaca privind şmecher peste umăr.

This is war! face Ion în gându' lui. Se cocoaţă pe scăunel, cu gând să lege coada vacii de grinda de sub acoperiş. C-o mână ţine coada vacii-n sus, cu cealaltă se caută prin buzunare. Sârmă, ioc. Sfoară, la fel. Pe când să termine de pomenit ultimul sfert de calendar, şi-aminteşte de cureaua de la pantaloni. Bun. Cu mâna liberă o scoate de la brâu, îi face-o buclă-n jurul cozii şi se întinde-n sus spre grindă, să-i arate animalului în ce constă superioritatea lui Homo sapiens. Nădragii lui Sapiens, rămaşi fără ancorare în meandrele concretului, o iau la vale.

Ei, dragii moşului, în momentul ăsta îşi face intrarea Măria, nedumerită că unde-i stă omu' atâta vreme. Ia încercaţi să vă imaginaţi tabloul aşa cum îl vede ea: vaca cu coada-n sus, Ion pe scăunel la dosu' ei, cu nădragii-n vine. 

-Tulai, mă Ioane, da' ce drac faci cu vaca? chirăie, deja văzându-se  în rol principal la ştirile alea tari, de la ora 17. Da' Ion, amărât:

- Auzi fă, dacă-ţi zic c-o mulg, mă crezi?

Ce legătură cu bilanţu', vreţ' să-ntrebaţ'?

Simplu: aşa mi-a mers mie tot anul ăsta în interacţiunea cu instituţiile statului. Român.

Hai, s-aveţ' un an mai bun. Decât ăsta de-acu', nu decât 2012.