Ucenicii prăjitori

...pentru că, ori de câte ori se lasă cu abracadavre, tot cine nu trebuie se trezeşte fript. Poate că, inerţi, vegetativi, habarnişti şi hibernişti cum suntem, deja nu ne mai afectează; cam ca stimularea electrică la o broască moartă.

Da' totuşi, din când în când, parcă eu, unul, mi-aş pune nişte întrebări - nu c-ar interesa pe cineva răspunsurile - despre motive şi rezultate. Azi, duminică, se pune pe tapetul bugetar al infantililor care ne conduc, pentru ultima oară, cestiunea înjumătăţirii concediului pentru îngrijirea copilului, de dragul, atenţie, REDUCERII DEFICITULUI BUGETAR ! ! ! ! !

Păi cum să nu te întrebi, de exemplu, cu gândul la ultimii doi-trei ani: aţi băgat, bă, impozit forfetar, TVA mărit, accize, taxe, pensionare mai târziu, concedieri la normă, salarii la treisfert, aţi mâncat până şi alocaţiile copiilor noştri, plus alte atâtea hocus-bocusuri....

....... ŞI UNDE-S REZULTATELE ?

De ce nu s-au văzut la buget ditamai sumele pe care ziceaţi că le recuperaţi? Unde sunt banii ăia mulţi câştigaţi prin reducerile salariale? Ce rapoarte confirmă că măsurile alea au dat rezultate, ce calcule s-au făcut publice pentru a justifica austeritatea impusă de voi doar pentru noi ?

Dacă tot n-aţi răspuns, mă gândesc să-mi răspund singur, până m-o contrazice careva: cu banii ăia - care, evident, s-au economisit undeva - s-au astupat găuri ale furturilor comise de Putere şi Opoziţie (că doar n-oţi crede că ăilalţi sunt mai cinstiţi! Neee, stau la rând ca marinarii la bordelul c-o singură angajată disponibilă şi-aşteaptă: stai aici şi ai răbdare, că după ce ies eu intri tu); necazul ar fi că găurile-s mari şi multe, de curs curge ca din furtun, iar completarea se face cu picătura, că doar n-o să luăm de la ai noştri!

Uite-aşa, pensiile neobrăzaţilor nu se reduc, salariile nesimţite nici atât - sau, eventual, de prin 2013 - în timp ce legile de tăiere din banul amărâtului intră în vigoare imediat - ba, în curând, şi retroactiv, când n-or mai rămâne alte surse. Totul, pentru ca ei să poată fura mai departe.

Evident, pentru public e muuuuuuuult mai importantă cocoţarea Elenei Udrea în fruntea fără minte a PDLului bucureştean (Roberta Anastase a cotcodăcit chiar un memorabil "am venit la Bucureşti să luăm lumină" care depăşeşte în materie de pupincurism tot ce-am auzit până acum. Aveţi o singură scuză, madam: pentru o minte aflată în eclipsă permanentă e posibil ca luciul unei coafuri blonde să fie confundat cu o sursă de lumină), mai importantă deci  decât avertismentele economiştilor, banii folosiţi nejustificat care trebuie returnaţi la UE (41,7 milioane de euro, de exemplu, pentru agricultură), cota alarmantă a şomajului printre tineri, numărul insuficient de creşe şi grădiniţe, starea drumurilor, a spitalelor şi mă opresc aici, înainte de-un infarct.

De câteva zile se discută (se, adică fără a asculta persoane direct implicate) despre scurtarea concediului de creştere a copiilor. Tot în numele echilibrării bugetare, evident, adică pentru perpetuarea furtului.

N-am văzut un psiholog invitat - la niciun post TV -  să vorbească despre impactul unei atare decizii asupra copiilor. S-a bătut apa-n piuă despre buget, economii, pe alocuri chiar despre mamele care ar vrea să reia lucrul, că primesc adaosuri de salariu. Unde să muncească, băi, pierduţi în ceaţă, dacă mai trebuie eliberate prin concediere 15.000 de locuri de muncă bugetare? Ah, la privat! La ăia pe care i-aţi descurajat cu accize, taxe şi impozite... Aud comparaţii între noi şi ţările UE şi mă ia cu greţuri: aşa ne compara Petre Roman acum 15 ani, că e firesc să ne aliniem la preţurile UE - fără să zică, evident, nimic despre salarii. Mergem cu turma, că turma ştie drumul. Noi, adică, cei conduşi, nu guvernanţii, băi, fraiere, că n-ai înţeles nimic despre democraţie, marş la muncă, fă, şi descurcă-te cu plodu', că nu cu primul-ministru l-ai făcut, să-i poarte el de grijă, grijania voastră de leneşi, că numa ne bateţi la cap cu reforme şi facilităţi, de nici să fure-n linişte nu mai poate parlamentaru', că de dormit nici nu mai zic, la ce gălăgie e-n sală.

Deci copiii sunt undeva la coada priorităţilor, mult după câştigul imediat al kondukatorilor. În al doilea an de viaţă, în care ar trebui să achiziţioneze deprinderi de bază, decisive pentru evoluţia lor ulterioară, vor pune doar bazele unei viitoare depresii, cu rădăcini în neglijarea de către mame, în tratamentul incompetent administrat de bonele ad-hoc şi în stressul părinţilor cocoşaţi de muncă şi taxe. Da' cui îi pasă, la urma urmei, în afară de cei direct implicaţi? Partidul vrea bani, îi dăm bani, cu recunoştinţă că nu doarme noaptea de grija noastră. Că de-aia doarme ziua, în şedinte...

Pe când şi-or face efectul măsurile astea, vor avea ei, deja, guvernanţii, alte soluţii, ca de exemplu vânzarea copiilor către UE, ca s-o ducă măcar acolo mai bine şi ei, săracii (şi, în contul ăsta mai punem şi ştergerea amiabilă a unor datorii financiare).

Mă-ntreb şi vă-ntreb o ultimă dată, iubiţi şi stimaţi conducători, genii unice, surse de lumină, marinari şi cârmaci: bă, n-ar fi mai simplu să vă opriţi, naibii, din furat?

Breaking News: Aflu, azi, duminică 5 decembrie, ora 21, că s-a decis, în fine,  rămânerea la concediul de 2 ani. Să fie asta o victorie a democraţiei? a bunului simţ? a poporului? Îndoi-m-aş.
Mai degrabă aş paria pe o strategie, ca aia cu salariile: încă de prin vară mi-au spus o mulţime de cunoscuţi "bă, nu mai vreau spor de salariu de 50%; mi-ar fi de-ajuns să-mi dea cât aveam anu' trecut pe vremea asta, adică ăia 25% înapoi...". Dacă în 2011 om primi 15% în plus, deja vor plânge mulţi cu lacrimi de recunoştinţă, că ce bun îi tătucu' naţiunii şi profetul lui, Boc.
Prin urmare, ia-le mult, dă-le înapoi câte puţin, şi-ţi vor cânta imnuri cum le cântă acum comuniştilor.
...sau ce, credeaţi că s-au hotărât să se oprească din furat ???




Ultima oră: luni, de Moş Nick, încă se mai discută: rămâne la doi  ani, se scurtează la un an, se reduce alocaţia, nimeni nu ştie nimic,  că de-aia i-aţi votat. Dacă ştiau ceva, cât de cât, stăteau acasă. Apoi, iaca burtieră pe Realitatea: Băsescu şi Botiş vor concediu de un an.
Măi dragă, domnilor, scuzaţi expresia, da' io n-am nimic împotrivă. Luaţi-vă frumos concediu un an, că aveţi amândoi copii care nu-s în stare nici să mănânce singuri (noroc cu creşele gen Bamboo, păcat că-s puţine) şi mai vorbim după. Am aşa o impresie că n-o să vă simtă nimeni lipsa, decât poate tabloidele, găozarii şi ţigăncile împuţite.