Jurnal de balamuc (4): Plai cu ploi

...deci, avem brand de ţară. Scump, doamnă, scump, dincolo, pe net, era mai ieftin! Da’ merită, că e chiar la fix, nici nu te prinzi la prima vedere cât de justificat. Ia să vedem, dragii moşului:

• Omu’ de pe Baricada (vezi mai jos pe blogroll, baricada.wordpress.com) a prins – ca de obicei – esenţa chestiunii: the Carpathian Kindergarten. Dar las’ că nici Grădina Domnului nu e nepotrivit, la câţi fraieri mai trăiesc încă în rezervaţia Carpathian.

• Mi-a plăcut frunza. E mai deşteaptă decât aia de pe net, de la autobuze. De-aia e mai scumpă de aproape 3000 de ori decât normalul (şi îs mândru că îs român şi-mi permit, că n-am cu ce, bă, n-am cu ce!) Uite, de exemplu, senzaţional: chestia aia albastră de sub frunză, pe care eu am luat-o drept un castravete cu tulburări de erecţie, şi degerat pe deasupra, e Apa patriei! Râul şi ramul, bădie Mihai, ar fi zis Creangă. Ce, nu se potriveşte? Păi n-a luat-o râul razna prin ţară, ducând şi ramul pe Apa Sâmbetii? E subtil, real şi senzaţional, zic eu.

• Aduce pe undeva şi a orientare turistică. Abia aştept să-i văd pe nemţii, englezii şi japonezii veniţi să descopere grădina Carpathian cum se rătăcesc prin munţi, fugăriţi de hoarde de pensionari migratori ieşiţi la vânătoare de Prostamol şi antireumatice.

• Păi ce-aţi fi vrut, să angajeze cineva o echipă de branding românească? Cînd se ştie că tot ce-i românesc nu-i bun? Ce, aţi pune careva gura pe whisky românesc? Când este Teechers, Jonnie Wlaker, mărci autentice din Taiwan îmbuteliate pe vapor? Abidas? Niki? Rebbok?

• Ce să facă vreun nepriceput autohton, să pună pe logo ghinde (băi, ţară de porci), cetină (ai noştri ca brazii) ori o linie în zigzag sugerând vârfurile Carpathians (diagrama, mergând în jos, a economiei naţionale)? Coroana lui Ştefan (Moldova şi restu’ nu-s ale mele şi n-or fi ale voastre, ci ale chinezilor cu en-gros şi a spahiilor cu brutării, blugi, bijuterii şi pantofi de carton, că sabia mi-aţi amanetat-o)? Fiţi, bre, serioşi: aia e bună şi e de import. Faptul că e pe internet într-o mie de locuri înseamnă că e populară ca preşedintele nost’. Şi ce dac’am luat-o mai scump? Să moară dujmanii, de-aia!

• ... da’ mie-mi plăcea şi ăla vechi de ţară, Land of Choice. Era bun, că uite, avem de ales: să stăm sau să plecăm. Poate cu şi mai multe deschideri (pardon, doamnă Elena, asta n-a fost o aluzie). De exemplu, când mă gândesc la cum răsună-n ţara asta râul, ramul de manele din maşini de fotbalişti & deputaţi & afacerişti cu statul, la cum se bat kondukatorii cu cărămida de import în piept, parcă mergea şi Land of Noise, nu?

• Poporu’ ăsta n-are simţul perspectivei. Dac-am fi avut de-acum câţiva ani o caracatiţă-profet, nu doar una mafiotă şi-una fotbalistică, ne-ar fi spus că poate iese DD(TV)(DNA) preşedinte. La ce Rolls are, nu era bine să-l fi pupat un pic în cur, anticipativ, cu un Land of Royce, ha?

• Zice dom’preş că e în regulă să plecăm din ţară, că n-are, săraca ţară bogată, bani să plătească profesorii şi medicii „aşa cum ar merita”. Co’ect, căp’tane! Abia ajung banii pentru contractele preferenţiale cu firmele de casă. Apoi, dacă mai pui la socoteală şi buzunar regii asfaltului şi borduriştii, absolut necesari într-o ţară fără asfalt şi fără trotuare, te-apucă disperarea. Atât de tare, c-ai bea un whisky, da’ şi chelnerii şi maneliştii costă. Măcar ăştia-s necesari, nu ca filosofii şi profesorii. Păi dacă fără prea multă şcoală poţi ajunge şi preşedinte, e clar că nu-i bună, nu? Dacă eram toţi Noica, Ţuţea, Brâncuşi sau Enescu, cine drac mai căra halbele?

• Imi spunea cineva care lucrează la o clinică din Cluj că pe când fu Întâiul Marinar al Tării în vizită, s-au rezervat, la fiecare spital serios, câte două saloane pentru orice eventualitate. Ruşine, bre! Trebuia să rezervaţi câte-un elicopter. Păi câte operaţii aţi auzit voi să fi făcut Rechinul Cruciş în România, când Austria e la o aruncătură de pahar gol? A, sau de dragul băilor de mulţime, v-aţi gândit? Atunci de ce să nu-l fi cazat, la nevoie, într-un salon cu şase paturi, din care cinci jumate să fie ocupate? Aţi ajuns să vopsiţi gardu’ şi să umpleţi vitrimele cu pensionari zâmbăreţi (care au primit, de fapt, proteze dentare din ajutoare, cu 4 numere mai mari), ca-n vremea de care vă bucuraţi c-aţi scăpat (mă rog, nu toţi)...

.....Uite câte necazuri ai cu un preşedinte viu...